Freitag, 19. Februar 2010

PET-ul meu... episodul 2

În episodul 2 despre zburătoarea mea :))), veți vedea câteva poze în care își ia avânt și zboară de pe o plantă pe care tocmai mă pregăteam să o desființez. Mai bine zis să o înnoiesc dacă e bine spus. I-am tăiat vârfurile și le-am pus în apă să facă rădăcină. Planta era deja uriașă și doar deasupra avea frunze, dedesupt era doar vrej. (cine cunoaște...știe :))). În timp ce eu ”operam” planta, vine zburătoarea si-mi conturbă munca. Trebuie să știti că este o pasăre foarte curioasă, prietenosă și îi place foaaaaarte mult să fie în preajma cuiva.
Eu vorbesc despre pasărea mea, pentru că este foarte mult în libertate. Fiind majoritatea timpului în afara coliviei, ea zboară prin casă dintr-o camera în alta, mi se așează pe umăr si stăăăăăă și stăăăăă așa până se plictisește. De multe ori și adoarme pe umărul meu ....când sunt la calculator sau tv.
Daca am vazut că a venit și mi-a întrerupt munca, mi-am zis sa-i fac cateva fotografii în timp ce zboara. Și am tot pus-o înapoi pe plantă pană am facut câteva poze.

Bag sama că nu a avut nimic împotriva acestei operatiuni de zbor repetat, altfel s-ar fi dus pe creanga ei. Ziceti si voi....nu e frumos cum zboară?
Aici e si creanga care este legata de 2 suporti de metal in forma de L. Să nu cumva să îndrăzniți să ziceti ca nu îi ofer conditii bune de trai. hihi Chiar mi-e drag de papagalul ăsta și atunci cum să nu ii fac ce pot, atât cât pot. Cand am vazut poza asta de mai jos, m-a apucat râsul,m-am uitat cam ciudat la aripile lui, la penele alea mici, ce aiurea stau. Probabil din cauza turbulențelor de aer create ...hehe...explicatie deșteaptă. Ei, na, zic si eu, dar altă explicatie nu am gasit, pentru ca atunci cand e în repaos toate penele ii stau frumos. Uitați-vă ca fain își ține adunate picioarele în timpul zborului.
Să vă mai povestesc un pic și despre dormitul lui. Înainte de a avea centrală proprie aveam țevile de la calorifer în partea de sus a pereților, aproape de tavan(stau la et.IV). Acolo a dormit o perioada tot pe o crengută legata de teava de calorifer. Acum ca este centrală în apartament, țevile au disparut si a disparut si culcusul lui , dar doar pt o zi. M-am dus si i-am adus o creanga destul de mare si am înfipt-o in gaura din perete lăsată de la teava de calorifer. Așa că ”dormitorul” lui , care e in alta cameră, nu aici unde sunt facute pozele, e refacut :))).
Chiar are nevoie de acele crengi pentru a roade, pentru a-și ascuti ciocul. E bine si pentru picioarele lui, pentru că apucă în mod natural creanga. E mult mai comod pentru el. Când sta pe ușă ghearele i se îndoaie în stânga sau dreapta. Cred că staul pe ușă este un pic mai incomod pentru el.
Mai trebuie să vă zic ceva. Camera asta era albă când l-am adus în casă. Poate o să zâmbiți, dar am zugravit-o verde pentru el. Daca nu poate sa aibă copaci macar sa fie verde în jurul lui. Adevărul e ca nu stiu cum stau aceste păsări cu deosebirea culorilor, dar ma gandesc că poate e mai comod pentru ochii lui. hm , ce stiu eu....


Cred că l-am lăudat destul. Am promis că o sa postez și cum face baie în vasul de jena dar, astea-s poze chiar ”calde” așa că am zis să aibă prioritate .

Alo, alo, mai are cineva Alexandru Mare? dintre cei care citesc aceste rânduri, sau prieteni de ai voștri care au așa o pasăre?



Dienstag, 16. Februar 2010

vernisaj expo fotografie Stelian ACEA

Stelian Acea(S)-artist expozant
-Conf.Univ.Dr. la Fac de Arte și Design-Univ.de Vest Timișoara
-șef de program în cadrul sectiei Foto-Video
Alina Cristescu(C)-gazda aceste expozitii de fotografie în spatiul de Artă
Contemporana ”Galeria Calina” inaugurat în februarie 2007
Cristian R.Velescu(D) - critic de artă - a rostit cuvântul de deschidere al expozitiei.





Porție dublă de felicitări și pupături....artistul a împlinit tocmai ieri 50 de ani !




Iacătă-l și pe proprietarul mustății din fotografie, care este nimeni altul decat
sculptorul Ovidiu Vuia.



Câțiva viitori fotografi celebri :)........pasul unu este facut.... învață meseria :) de la Acea.







Recomand tuturor dar în special iubitorilor de fotografie această expoziție care, merită cu certitudine văzută.
Expozitia este deschisă până în data de 19 martie a.c. la Galeria Calina , str.Mărășești nr.1-3, Timișoara.(Luni-Vineri :10,00-18,00 / Sâmbătă : 11,00-15,00 / Duminica: închis)

Samstag, 13. Februar 2010

PET-ul meu







Frumușelul acesta este PET-ul meu de câțiva ani. Inainte să-l vi-l arăt, m-am uitat...căutat cu google definiția cuvântului PET. Nu pentru că nu aș fi știut că este vorba de un animal de companie, dar vroiam ceva mai mult. Și tot gugăluind am dat de o definitie/ explicație, din dictionarul veterinar , definitie care mi-a placut tare mult . Mai precis prima propozitie. I-am si dat copy/paste aici, gândindu-mă că nu e nevoie să o traduc : ”A nonfood animal included in a human household as a companion and on a status almost equivalent to that of a human beign”. Ei? ce ziceți? Coco al meu cam asa si este tratat . Cuvântul cam este acolo pentru că din păcate trebuie sa-l pun în colivie pe perioada cand nu este nimeni acasa.

Acu câțiva ani am ajuns în posesia acestei păsări printr-o întâmplare și tare mă bucur că o am. Și sunt convinsă că acum și ea este fericită . Despre această fericire în captivitate s-ar putea scrie multe. Cu sigurantă că este multă distanță între viața ei naturală și cea în captivitate. Zic aici captivitate la modul general. De mai multe ori mi-a trecut prin gând să cumpăr de la Pet Shop un alt papagal identic cu al meu, care săracu statea tristuț în colivie, avea penele decolorate, roase și nu arăta deloc că i-ar merge bine. Evident că nu duce lipsă de hrană. Dar nu despre asta este vorba. Ci despre cât de mult îi putem oferi dacă tot îl ținem pentru plăcerea noastră. Adică să îi oferim și noi cât putem mai mult pentru confortul lui, asta în cazul în care dorim să-l vedem , să-l simțim fericit. Fiindcă fericirea lui ne aduce și nouă fericire și bucurie. Și degeaba l-aș fi cumpărat. Proprietarul magazinului s-ar fi bucurat de afacere și aducea altul în locul lui. Și nu puteam să tot cumpăr papagali pentru că imi părea rău de ei cum arată acolo în magazin. Oricum mă întristez de câte ori intru într-un așa magazin mai ales când văd pasările acestea mari în colivii mult prea mici.

Pe Coco când l-am adoptat, a avut vârfurile penelor aripilor tăiate, era un sălbatic, ciupea rău de tot, pur și simplu te capsa. Era ținut într-un mediu nu prea adecvat pentru el. Și în fum de țigară și mult prea puțin lăsat afară din colivie. Și chiar daca era liber în cameră, ce folos dacă nu putea zbura normal din cauza penelor tăiate. Esența este că nu a trebuit multă muncă de lămurire ca acest papagal să fie cedat. Și uite așa m-am făcut cu un Alexandru Mare.

A trebuit să am ceva răbdare cu el până s-a învățat cu mine , cu noi toți din casa nouă.

Acum , zic eu că e un fericit ! Tot apartamentul este al lui. Doar când lipsește cineva din casă atunci este inchis în colivie. Pentru siguranța bunurilor din casă evident. Trebuie să vă spun că este un distrugător....roade, roade, roade muuuuult. Dar asta e ! Îl iubesc! Am încercat să îi dau de lucru cu altceva decat cu mobila. Am luat niste crengi din parc (când s-a făcut toaletarea pomilor) și i-am facut diferite locuri de stat și ros :)))).

Acum vi-l arăt în câteva poze pe raftul dulapului de bucătărie. L-am și închis acolo. Nu avea nicio problemă :))) s-a dus direct la pliculețele de zahăr și a început să le ciupească și să mănânce. Acum este atât de blând încât îi place să fie și mângâiat și smotocit și pupat. Este un dulce. Ne înțelegem , asta conteaza foarte mult. Văd , simt când vrea ceva.

Hai să vă povestesc cum e cu baia....cu toaleta lui. Să încep cu începutul. El are o tavă pe masa din bucătărie unde are un vas mic cu apă și unul pentru semințe. Fiind pasăre, și ei îi venea să se spele, să se bălăcească și atunci intra în vasul în care avea apa pentru băut. Probabil ați văzut porumbei bălăcindu-se, ei, exact asa face și papagalul. A făcut odată așa, a mai facut odată și atunci mi-am zis ia sa-i pun un vas de jena plin cu apă pe masă. Era cam mare și multă apă pentru început și a trebuit să îi arăt, să îl pun pe marginea vasului, etc etc. Acum? el îmi arată că vrea să faca baie ! Cum? Se duce la vasul lui mic se pune pe marginea lui si se uită la mine. Când mă vede că scot vasul de jena ...huuuuuuuu....în pas alergător e la colțul mesei și așteaptă să se umple cu apă de la robinet. Deci, asta o pot numi deja comunicare.

O sa postez si câteva fotografii cu el bălăcindu-se !

pe azi atât !.....